Cine a picat bac-ul ?!

Nivelul de promovabilitate de 58 % nu e o surpriză. Procentul mare de nereuşită mi se pare un preţ corect pentru un lucru foarte important: reabilitarea unei instituţii. Mulţi ani la rând bac-ul a fost un examen demonetizat şi nu-l lua numai cine nu voia, prin diversitatea de metode pe care o aveai la dispoziţie, printre care cea de a învăţa nu era de bază. Metoda de a lua bac-ul prin cumpărare era la îndemână şi condiţiile erau create de sistemul educaţional împreună şi mai ales cu dascălii. Azi, asistăm la o tragedie care aduce cu ea de fapt o mare victorie a ministerului educaţiei.

Rezultatul în acest an nu e nici un şoc, deoarece are o explicaţie. Pe lângă faptul că învăţământul este la fel de distrus cum este şi această ţară sau poate mai grav de atât, în acest an nu s-a mai putut copia pe rupte. De fapt, cifra şi aşa nu este una reală, iar aceasta este un motiv întemeiat ca pe viitor ministerul educaţiei să-şi îmbunătăţească metodele de combatere a copiatului şi de această dată ar trebui şi după cum se vede este necesar să pună la punct supraveghetorii care de fapt fac o mare parte din acest joc murdar.

Pretexte sunt multe, iar supravegherea video a absolvenţilor şi stresul provocat de acestea nu-şi găseşte locul în acest context. Mie greu să cred că filmarea tâmpeşte. Şi nu, nu sunt ironic, pentru că stresul la bac a fost şi va exista cu sau fără camere de supraveghere. Lipsa banilor pentru meditaţii e un nou pretext în rândurile corigenţilor. De ce ai avea nevoie de meditaţii după 12 ani de studii? E un bacalaureat nu e teză de master! Pe altă ordine de idei, la fel mi-e greu să cred că cei care au venit în prima sesiune cu speranţa copiatului sau a cumpăratului acestui examen vor reuşi timp de câteva zile să recupereze handicapuri majore, acumulate de obicei în ani.

Cine a picat bac-ul? Este o întrebare cu multe răspunsuri clar definite: de la stat până la părinţi toate pot fi acreditate. Totuşi în fruntea eşecului, cu riscul de a deveni o ţinţă a înjurăturilor, îmi permit să cred că conducerea comunistă în perioada celor 8 ani de activitate prin lipsa lor de acţiune au contribuit la dezvoltarea unui sistem educaţional corupt şi ineficient, care în prezent se confruntă cu probleme majore.

Indignarea comuniştilor faţă de rezultatele de la bacalaureat mi se pare o mare mizerie şi o notă maximă de ipocrizie. La fel ca toţi erau la curent cu ceea ce se întâmplă în învăţamânt şi nu de azi, doar ca acest eveniment este încă un bun prilej de a manipula opinia publică care la noi încă ţine, deoarece percepţia la acest nivel, dacă e să fiu realist, nu e accesibilă maselor.

Democraṭia nu e Vlad Filat

Pentru cei ce nu au priceput încă, un premier de dreapta nu e un garant al democraṭiei. De fapt interesele lui Vlad Filat Tatăl’ sunt de departe interese restrânse care nu au nimic în comun cu statu sau cu cetăṭenii. Faptul că politica pe care o duce are înclinaṭii pro-europene nu reprezintă decât vorbe care nu au depăşit nicidecum condiṭia de oralitate. Singurul interes al său este cel de a-şi apăra şi susṭine gaşca sa de tupeişti numită PLDM şi desigur afacerile cu statu’, care ştim cu toṭii că sunt cele mai profitabile. Filat, pentru mine e un comunist. Nu e cu nimic mai presus.

Dacă e să facem o trecere în revistă a unor evenimente care au fost pe cât de grave pe atât de dosite probabil că numarul unu ar fi închiderea postului de televiziune al opoziṭiei cu siguranṭă. Faptul că prima măsură pe care a luat-o Filat a fost eliminarea postului NIT denotă decât acelaşi sistem de conducere pe care îl practicau şi comuniştii în perioada adolescentină. Treptat şi-a aservit instituṭiile statului care în prezent îl slujesc ca pe un bulibaşă adevărat indiferent cum se numesc ele, instituṭiile. Fără permisiunea lui nimeni nu are drept la cuvânt.

Dacă se întâmplă ceva de apreciat, inevitabil Filat bagă capu-n poză. Dacă nu l-a prins în cadru, lătrăii care sunt plătiṭi pentru a-l venera în văzul publicului şi care veghează la menṭinerea imaginii se supără şi prestează slobozind pe gură diferite ipoteze ofensatoare, nu de alta dar ar rămâne fără pâine pe masă care le este asigurată în exclusivitate de acest traficant de ṭigări ordinar. Portalurile de ştiri care fac din obligaṭiile statului o donaṭie marca PLDM, s-au reprofilat în timp util pentru a prinde o fleică mestecată care le-ar asigura existenṭa pe piaṭă pentru o nouă zi. Ṣi fiinṭează de pe o zi pe alta fără prea mari pretenṭii de la stat, la care contribuie zilnic cu taxe şi impozite, deoarece sunt sub patronajul lui Filat care desigur e statu’ şi atunci nu au o problemă cu asta.

Justiṭia în Moldova îl deserveşte nestingherit îndiferent de situaṭie, care pentru el nu e decât o unealtă de şantaj banală, astfel obligând concurenṭa să se conformeze cerinṭelor domniei sale care seamană din ce în ce mai mult cu ale unui stabor în exerciṭiu. Pentru noi ceilalṭi, este instituṭia ‘’oamenilor legii’’ care ne apără de răufăcători ṣi veghează la siguranṭa cetăṭenilor. Instituṭie pe care o finanṭam ṣi o respectăm, pentru că noi cu toṭii, în timp, am învăṭat să credem în nume nu în fapte.

Intr-un alt articol spuneam că Filat e prim-ministrulvulgului. Acum însă ṭin să spun că de fapt e prim-ministru cetăṭenilor absolut respectabili, care din branză şi mămăligă au facut delicatesă.

Sunt oameni… tot felul de oameni… 

Când un premier rămâne fără susţinere politică…

Poate este un premier bine intenţionat, luptă pentru popor, încearcă să producă ceva în folosul ţării. Toate astea însă sunt lipsite de importanţă din moment ce rămâne fără susţinere politică. Dacă a ajuns să ameninţe cu demisia pentru a trece un proiect de lege, atunci nu mai încap nici un fel de comentarii. Nici nu mai contează care este cauza pentru care a rămas fără acoperire. Sigur, această împotrivire a colegilor de alianţă are nuanţe şi nuanţe, însă un lucru e clar: nu merge. In condiţiile actuale, această ameninţare cu demisia nu poartă o valoare în cadrul alianţei deci?

Chiar şi aşa, să presupunem prin absurd că colegii din cadrul alianţei sunt uşor de manipulat şi prin astfel de trucuri premierului îi reuşeşte, întrebarea firească ar fi atunci dacă nu cumva unele legi sunt trecute doar de premier, şi de fapt colegii de alianţă sunt doar ‘’nişte unii’’ care au drept menire să reprezinte numărul de voturi şi atât. Această ‘’s-a scăpat’’ a premierului dă naştere multor întrebări care la o adică sunt lipsite de coţinut însă dacă puse cap la cap pot produce discuţii cât se poate de serioase, la care poporul ar aştepta nişte răspunsuri (sigur, nu poporul nostru, el niciodată nu are pretenţii).

Situaţia însă e clară: nu merge! Dacă nu îţi poţi duce la bun sfârşit planurile care le ai pentru acest mandat, plus că ai rămas fără susţinere şi dai de obstacole la tot pasul, care mai e motivul pentru care să rămâi în funcţie? Plus că în ultima perioadă s-a şi apucat de curăţenie prin capitală, să gândim pozitiv, poate îi place şi se reprofilează.

Sunt oameni… tot felul de oameni…