Artiştii, pretenţiile şi abuzul

Artiştii autohtoni au ieşit din nou la rampă prezentându-şi nemulţumirea şi ameninţă cu o grevă generală dacă până în toamnă autorităţile nu vor obliga radiodifuzorii şi posturile de televiziune să majoreze volumul cotei de difuzare la 50% a producţiei autohtone. Cu alte cuvinte, artiştii îşi doresc să-şi audă piesele la radio pentru că sunt piese fabricate în Moldova şi nu pentru că sunt cerute de publicul larg.

Din punctul meu de vedere situaţia e foarte clară. Propunerea acestui proiect de lege de către Uniunea Interpreţilor Profesionişti nici măcar nu ar trebui pus în dezbatere din motive evidente. Un post de radio este o afacere, iar din moment ce nu produci rating, în sens că postul respectiv nu este ascultat de publicul larg nu produci nici bani. Pe cale de consecinţă, rating-ul se face dacă piesele ce se aud la radio sunt cerute de ascultători în caz contrar rişti să falimentezi. De ce nu se aud piesele artiştilor autohtoni la radio? Pentru că nu-i ascultă nici dracu’, de aia! Desigur, nu în totalitate însă în proporţie de 90%  din produsul autohton are ca ţintă nunţile şi cumătriile. Ei bine, la radio nu e ca la cumătrii.

Problema reală a aşa-zişilor artişti de fapt este una mai gravă. Dânşii ar trebui să se întrebe de ce nu sunt ascultaţi la radio, tv, cluburi etc. Şi dacă nu sunt ascultaţi, ce fel de artişti ai poporului mai sunt sau dacă sunt din moment ce poporul nu-i ascultă şi nici nu au interes faţă de ei şi de produsul lor autohton?!

Ceea ce doresc să facă artiştii se numeşte abuz. Ei de fapt prin aceste presiuni exercitate asupra instituţiilor abilitate vor ca statul să îi ajute să dicteze cum şi în ce mod să gestioneze o afacere particulară, astfel ei să facă bani pentru că piesele lor sunt difuzate iar posturile de radio să fie falimentate, pentr că ce rating poţi face cu muzica autohtonă? Să fim serioşi. Cu muzică de cumătrie radio nu se face.  

Am văzut că unii fac trimitere la statul Român unde se difuzează în mare parte produs autohton, stat în care artiştii scot hit după hit la nivel european şi mondial. Nici nu vreau să comentez tupeul de care dau dovadă unii artişti din Moldova. Eu însă sunt sigur că Dan Bălan nu are o problemă cu faptul că nu este o cotă rezervată pentru produsul autohton. Oare de ce?

Stimaţi artişti cu pretenţii, reprofilaţi-vă în timp util cât încă nu aţi dispărut odată cu tot cu produsul vostru autohton. Eu personal sper că odată intraţi în grevă să nu mai ieşiţi măcar până îmi voi pierde interesul faţă de TV şi radio.

Când un premier rămâne fără susţinere politică…

Poate este un premier bine intenţionat, luptă pentru popor, încearcă să producă ceva în folosul ţării. Toate astea însă sunt lipsite de importanţă din moment ce rămâne fără susţinere politică. Dacă a ajuns să ameninţe cu demisia pentru a trece un proiect de lege, atunci nu mai încap nici un fel de comentarii. Nici nu mai contează care este cauza pentru care a rămas fără acoperire. Sigur, această împotrivire a colegilor de alianţă are nuanţe şi nuanţe, însă un lucru e clar: nu merge. In condiţiile actuale, această ameninţare cu demisia nu poartă o valoare în cadrul alianţei deci?

Chiar şi aşa, să presupunem prin absurd că colegii din cadrul alianţei sunt uşor de manipulat şi prin astfel de trucuri premierului îi reuşeşte, întrebarea firească ar fi atunci dacă nu cumva unele legi sunt trecute doar de premier, şi de fapt colegii de alianţă sunt doar ‘’nişte unii’’ care au drept menire să reprezinte numărul de voturi şi atât. Această ‘’s-a scăpat’’ a premierului dă naştere multor întrebări care la o adică sunt lipsite de coţinut însă dacă puse cap la cap pot produce discuţii cât se poate de serioase, la care poporul ar aştepta nişte răspunsuri (sigur, nu poporul nostru, el niciodată nu are pretenţii).

Situaţia însă e clară: nu merge! Dacă nu îţi poţi duce la bun sfârşit planurile care le ai pentru acest mandat, plus că ai rămas fără susţinere şi dai de obstacole la tot pasul, care mai e motivul pentru care să rămâi în funcţie? Plus că în ultima perioadă s-a şi apucat de curăţenie prin capitală, să gândim pozitiv, poate îi place şi se reprofilează.

Sunt oameni… tot felul de oameni…