Conlucrăm
cu criza de nervi. Suntem agitaţi,
febrili, pregătiţi în orice clipă
să punem la punct, să admonestăm, să luăm de guler. Ne-am întors în timp cu 20 de ani, când neamurile nu-şi mai vorbeau din cauza
antipatiilor stimulate de apartenenţa
la o anumită naţiune şi de doctrina politică pentru care militau. Avem
o mare disponibilitate la ură
iar voinţa este
alimentată în fiecare zi de cursul
politicii şi de
repercusiunile ei care se răsfrâng asupra cetăţenilor. Ura a rămas, la fel ca în anii ’90, un instrument
foarte eficient de manipulare şi
o afacere profitabilă
pentru cei care ştiu
s-o mânuiască. Ura a scos partidele de
dreapta din veşnica
opoziţie. Efect de
bumerang: astăzi,
ura faţă de aceleaşi partide de dreapta umflă procentul PCRM-ului în sondaje iar altora le
saltă ratingul.
Specialişti
în canalizarea urii
faţă de regimul
communist, liderii partidelor de dreapta ce au format coaliţia sunt într-o
situaţie dificilă. In ultima perioadă i-a luat pe toţi la rând: subiecţii urii au fost comuniştii, deputaţii lor bogaţi, posturile TV pe care
le controlau şi toţi cei care nu vor ‘’cu
europa’’. I-a cam epuizat. Pe cine o să
dea vina acum, când
lumea se va lămuri, în sfârşit, că
‘’Moldova fără comunişti’’ e la fel de
‘’comunistă‘’ şi chiar mai coruptă, mai săracă şi mai instabilă?
Răspunsul îl putem obţine privind spre Partidul
Liberal care a devenit ruda săracă şi ţapul
ispăşitor a marilor
familii proeuropene.
Confruntaţi
cu o scădere
dramatică în sondaje în comparaţie cu aşteptările, liderii partidelor din
coaliţie sunt obligaţi să vină în faţa
poporului cu un gest radical, deoarece susţinând cursul european doar
la nivel de oralitate nu mai impresionează
pe nimeni. Ba mai mult, acţiunea
în sine a devenit în timp una ridicolă şi ipocrită.
Continuitatea de succes avea să
fie în strânsă legătură cu eliminarea de pe
scena politică a
unor aliaţi, însă nu înainte
de a direcţiona
toate frustrările,
nemulţumirile şi ura populară înspre descăpăţânaţi. Aici intervine
momentul dificil: acţiunea
de înlăturare a PL-ului de la
putere şi plasarea
sa în opoziţie a fost interpretată de popor nu ca o
remaniere, ci doar ca o reglare de conturi cu peştii
mari din fosta alianţă.
In momentul în
care poporul care încă nu a înţeles că
Republica Moldova e la ani distanţă
de UE va întelege într-un final, iar PLDM-ul
şi PD-ul, Filat şi Plahotniuc vor fi văzuţi ca principalii vinovaţi. Oricine altcineva va
plăti, poporul nu va
fi satisfăcut, iar
ura lor, a oamenilor este pe deplin justificată,
căci ea e sinceră şi doare.
Este, în
schimb, total dezgustător
spectacolul urii pe care diverşi
neafiliaţi până nu demult, analişti şi
tot felul de specimente îl
joacă în fiecare seară la televizor. Să deplângi, înfundat într-un fotoliu la Condriţa, creşterea impozitelor, să le plângi de milă salariaţilor disperaţi din vila ta de milioane
mi se pare forma cea mai abjectă
de populism. Demagogia lor este la fel de supărătoare ca discursul lui
Marian Lupu când e în bună formă- ‘’doi metri de
bulbuci’’ !
