Acum de-abia mi-am dat seama că
pot deveni oricând şi eu un parlamentar de
succes şi cred că o să mă înscriu
într-un partid cât de curând posibil, deoarece cu
puţină muncă aş putea să
mă încadrez perfect şi să îndeplinesc cerinţele conform fişei
postului de deputat, plus că
nu aş vrea să pierd maximum de distracţie: să-ţi cari pumni în
gură în parlament! O
superbitate! Această
ideie mi-a venit în
urma imaginilor prezentate la TV cu munca şi
preocupările aleşilor statului care îşi exercită obligaţiunile în ‘’parametri normali’’ şi care la o adică pare şi distractiv.
De când
s-a instalat adevărata
democraţie în instituţiile statului se tot încearcă pe unde mai timid pe
unde mai îndrăzneţ o conlucrare între deputaţii din diferite partide.
Timid însă pe zi ce trece probabil şi din cauza stresului
tind să aplice o
formă de negociere
mai simplistă, mai
superficială care să le permită într-un timp mai scurt să ajungă la un consens îi să satisfacă nevoile alegătorului pe care îl reprezintă.
Experienţa
a dovedit şi
actualul parlament o dovedeşte
că trebuie să ai nişte capacităţi intelectuale
rudimentare încât să poţi scrie o lege fără a crea condiţiile
respectării
acesteia. Acum înteleg
că se cere şi o condiţie fizică impunatoare însă cred că
pot face faţă şi fără, deoarece am văzut cum se bat aleşii Ukrainei plus că pot să
înjur o jumătate de oră fără
să mă repet. Aş putea fi
contracandidatul lui Şelin
sau al lui Petrenco oricând,
ba prevăd şi un 80 la sută în colegiul lui Filat.
De ce să
mint, eu de fiecare dată
când se încing spiritele în parlament sper la o bătaie ‘’ ca lumea’’, una
adevărată, demnă de înălţimea
funcţiei, de clasă, care să fie un exemplu ireproşabil pentru poporul
cufundat în neştiintă. Să le car pumni în gură în parlamentul cu drapelul naţional în cap, să mă îmbrâncesc cu lumea, să înjur ca la uşa
cortului în
parlamentul Moldovei este ceea ce mi-am dorit dintodeauna!
Sunt oameni… tot felul de oameni…
