luni, 30 iulie 2012

Traiane, al cui preşedinte eşti ?


Sigur că nu mor de grija altora, însă văd cum mulţi moldoveni suferă sau se bucură (în funcţie de tabăra în care se află) în urma referendumului petrecut în România. Ar fi corect ca în acest context să îi menţionez şi pe acei unionişti moldoveni care prezintă un manifest în strânsă legatură cu demenţa şi care se bucură nu ştiu exact din ce motiv de faptul că Băsescu’ a rămas preşedintele României. Sigur că e vorba de România, fraţii de peste prut, sau ‘’români din România’’ însâ până una alta, e cu totul şi cu totul un alt stat, în care interesul nostru’ al moldovenilor per’ total faţă de această ţară nu e decât cetăţenia română pentru a circula liber în europa şi atât.

Eu însă mă întreb fără un prea mare interes, acest Băsescu, al cui preşedinte e? pentru că din moment ce 7 milioane+ au votat pentru demiterea lui, ceea ce reprezintă cu siguranţă o majoritate, dat fiind faptul că el a fost reales preşedinte cu doar 5 milioane+ şi restul de 5 milioane+ dintre cetăţenii ieşiţi la vot au votat pentru Geoană, el pe cine mai reprezintă în România?

Fără prea multe întrebări referendumul a va fi declarat nevalid pe motiv că la vot nu s-au prezentat 50% + 1 dintre cetăţenii cu drept de vot însă acest prag din start se cunoştea că nu v-a fi depăşit, mai ales la un referendum, şi pe cale de consecinţă logică imediată cumva pragul de 50% +1 a fost acoperirea perfectă al lui Traian, el fiind salvat de sistem şi nu de cetăţeni. Intrebarea firească ar fi - el e preşedintele sistemului sau al cetăţenilor ?

După cum am mai spus, pe mine cetăţean al RM nu mă interesează cine este preşedintele României, deloc, pentru că nivelul de trai al moldovenilor nu se ridică sau scade în funcţie de cine e preşedinte în România. Dacă ar fi fost vorba de relaţiile dintre Moldova şi statul român alta ar fi fost problema. Acum, dacă lătrăii unionişti din Moldova vor veni să-mi spună mie că doar Băsescu e capabil de stabilirea unor relaţii prielnice şi benefice pentru RM, nu-mi rămâne decât să micţionez pe convingerea lor.

Sunt oameni… tot felul de oameni…

Un comentariu: