Ce le doresc Moldovenilor

Banalul ‘’La mulṭi ani’’ de multă vreme reprezintă doar trei vorbe. Un clişeu folosit de majoritate în cele mai ipocrite momente. O urare care te include în rândul lumii, o expresie cu care eşti familiarizat şi dă bine în faṭa arealului tău de răspândire şi care cumva crează întodeauna senzaṭia că emitentului îi pasă câtuşi de puṭin de semenii săi. In cazul în care vrei să pari o persoană educată, sensibilă şi vrei să fii la nivel eşti invitat să faci abuz de această expresie, pentru că încă ṭine pe la noi. Dacă aş fi trăit într-o altă ṭară poate puneam botu’ la astfel de urări sau definiṭii spumoase cum e şi cea a altruismului spre exemplu. Insă aici sălăşluiesc. In Moldova, sensul expresiei ‘’La mulṭi ani’’ în cel mai bun caz are o formă metalică, exactă care are drept scop manipularea, indiferent de situaṭie, ocazie şi strat social. E folosită în prostie. Păcat de cei ce se prind mai greu.

Ce le doresc moldovenilor?... mi-ar lua mult timp pentru a întocmi o listă la concret. Ceea ce nu o să fac. Un motiv ar fi că nu-mi doresc să fiu în rândul lumii, deoarece de multe ori rândul lumii este format în faṭa unor valori şi principii care nicidecum nu se intersectează cu ale mele, ba chiar pentru mine, în unele momente sunt destul de bizare. Drept consecinṭă, mă simt străin în ṭara mea. Nu vreau să mă dau acum drept far într-o mare agitată că nu am cum, însă sigur pot să am o părere.

Personal, moldovenilor le doresc ca în noul an să fie mai egoişti… şi nu oricum, ci într-un mod inteligent. Ṣtiu că această afirmaṭie probabil a isterizat acum mulṭi cetăṭeni însă e singurul lucru ce mai poate da rezultate în ceea ce priveşte nivelul de trai mai bun din această ṭară, care cu toṭii îl dorim cu atâta intensitate şi pentru care nu facem absolut nimic ca să-l obṭinem. Sigur, această ‘’monstruozitate’’ la prima vedere subminează noṭiunea de societate însă pe fond produce exact contrariu. Dacă fiecare dintre noi am fi mai egoişti într-un mod inteligent, ar stimula aprig lupta pentru ‘’ce mi se cuvine’’ din partea statului, care în ṭările unde democraṭia guvernează este preocuparea numarul 1 în rândurile electoratului. La noi cu părere de rău se observă această lipsă de cerinṭă a cetăṭenilor faṭă de stat şi care se cufundă din ce în ce mai mult într-o stare de amorṭire, de băltire de zici că suntem nişte meduze, nişte vieṭuitoare aproape abstracte şi fără coloană. Maximum de efort pe care marea majoritate îl efectuează este mersul la vot şi atât. Dacă îi pui în faṭă o lavalieră se plânge 24/24 pe când în stradă e linişte şi pace. Nu există nicăieri pe planetă cetăṭeni minunaṭi şi conducere proastă.

Cetăṭeni, NU dormiṭi liniştiṭi, instituṭiile statului NU lucrează pentru voi !!!

Sunt oameni… tot felul de oameni… 

E plin netu’ de prinṭese !

De când mă ştiu, perioada asta în loc să-mi producă toate clişeele , ‘’stările stereotipe’’ şi alte ielea’ gen‘’să fim mai buni, sărbătorile vin, de sărbători, ninge ca-n poveşti’’  mi-a produs exact contrariu. ‘’ Să ningă ca-n poveşti ’’ , pe lângă faptul că este fals, este absolut supărător. Idilică, naivă, hiperbolizată- o cretinitate. Arătaṭi-mi o poveste în care să fie ‘’ca-n poveşti’’ şi eu plec pe altă planetă acum.

Să ningă ca-n poveşti în Chişinău nu am citit nicăieri niciodată! Plus că, în momentul în care ninge în Chişinău s-a dus dracu’ fluiditatea traficului rutier şi aşa îngheṭat de lipsa parcărilor care obligă conducatorii să parcheze tot pe drum. Imi toarnă plumb în vene această perioadă. Este într-adevăr oribilă.

Pe altă ordine de idei, dacă ai facebook, azi sigur te-ai umplut de prinṭese, care, menṭionând într-un mesaj ‘’primii fulgi ’’ s-au transformat în mod automat în albe ca zăpada exalând suita de clişee specifică anume acestei perioade şi mereu însoṭite de măcar o poză cu emitenta lângă bradul lu’ Chirtoacă. Bine, şi viaṭa reala este plină de prinṭese însă pe net ele se manifestă ‘’întru-prinṭeseală’’ mult mai elastic, fiind dezbrăcate de penibilul corporalizării concretului şi în astfel de situaṭie ‘’caii sunt sloboziṭi pe câmpie’’ mult mai lejer.

Intrăm în perioada asta plină de atât de multă prefăcătorie, atât de multă ipocrizie şi mai presus de orice atât de multă paralizie de zici că suntem un popor de zâne şi albe ca zăpada. Pe lângă toate astea, de parcă nu ar fi fost suficient, toṭi o ard cu postu’-n gură pentru că suntem cuvioşi desigur şi asta până în momentul în care se face dezlegarea la mâncatu’ de porci morṭi şi desigur să facem cadouri cât mai mari şi cât mai colorate. Jângle Bel !!!

Sunt oameni… tot felul de oameni…