Ziua muncii – în Spania, Franţa, Italia…

Nu mai pot cu sărbătorile! Ştiu că toate au o semnificaţie aparte, toate poartă o valoare socială însă pe an ce trece sunt tot mai scârbit, îmi provoacă nervii şi în ciuda efortului pe care îl depun, nu mă pot ascunde de ele, sunt peste tot şi în toate! Cel mai probabil această repulsie care mă cuprinde de fiecare dată când mă trezesc în miljocul unei sărbători este provocată şi atrenată de modul în care poporul moldovenesc sarbătoreşte. Deja ştim cu toţii: iarbă verde, grătare, gratalagii, dansul pinguinului şi desigur multă bere şi lipsa bunului simţ.

Astăzi este 1 Mai. Ziua muncii. Desigur, explozie de carne coaptă şi mult alcool. La ce vă aşteptaţi? Este o sarbătoare internaţională care dacă e să privim spre statisticile Moldovei, rata şomajului cumva discreditează grav această sărbătoare pe ale noastre meleaguri. Nu avem motiv pentru care să ne luam liber din simplu motiv că noi suntem destul de ‘’liberi’’ în ceea ce priveşte munca. Nu putem participa la aceast manifest deoarece nu este al nostru din punctul de vedere al motivului, practic nu existăm. Sigur, Moldova s-a pregătit până în dinţi pentru a sărbători, însă dacă e să punem lucrurile cap la cap rămânem nemotivaţi. Mai contează? Corect!

Dacă e să o ‘’ardem’’ internaţional sunt şi câţiva moldoveni care culmea, au dreptul să sărbătorească şi anume cei care de ceva vreme chiar lucrează, însă desigur în altă ţară. Pentru noi ziua muncii există în Spania, Italia, Franţa, Rusia, America  nicidecum în Moldova. Pentru Moldova în general, ziua muncii este ceva inexistent şi ceva total străin pentru că nu avem nimic în comun cu motivul real al acestei sărbători, dar care am preluat-o în mod fraudulos şi insistăm să o dezonorăm. Noua ne rămâne decât să stăm liniştiţi şi să lucrăm la motiv.

Sunt oameni…tot felul de oameni…