Cretinii îmi provoacă o degradare a propriei mele umanităţi. Felul în care imbecilii gândesc, mă face să-mi pierd din umanitate. Pe zi ce trece devin tot mai sărac din punct de vedere al caracteristicilor care mă deosebesc de un animal. ‘’Omul e uman’’ deoarece este capabil de milă, de compasiune, de empatie, de înţelegere. Pe măsură ce timpul se petrece în această ţară cu mine în ea, toate aceste caracteristici importante de altfel ale fiinţei umane la mine se atenuează… îşi pierd conturul şi consistenţa. Am tendinţa de a deveni încrâncenat, un descreierat ceea ce nu este tocmai un impuls uman după definiţia termenului.
Spun asta pentru că în ultimile dialoguri pe care le-am avut cu unii cetăţeni aproape că am reacţionat violent spre foarte violent. Subiectul a fost cel cu moldovenii plecaţi peste hotare, care în capul unor oligofreni (că nu-i pot numi în mod abuziv cetăţeni) cei plecaţi sunt ‘’inadaptaţii societăţii’’…. Sigur că astfel de afirmaţii sau măcar din acest registru al stupidităţii le poţi ignora, însă când ele se înteţesc te fac să reacţionezi din ce în ce mai violent.
Foarte mulţi imbecili sunt de părere că adaptabilitatea se măsoară în rezistenţă faţă de un sistem cât mai aspru, rezistenţă faţă de legi inepte, taxe şi impozite cât mai substanţiale, abuzuri şi alte ‘’ielea’’. Probabil că tot aceste vietăţi au sporit şi evoluţia sistemului de stat care îi produce nestingherit pe aceşti neevoluaţi şi mangosiţi, fiindcă prostia şi cretinii mereu luptă pentru aceeaşi tabără. Am obosit să fiu marţian în această tara…
Sunt oameni… tot felul de oameni…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu