Cu un ton sfios aprope de demenţă, se discută interminabil despre tradiţie. E perioada în care posturile TV transmit în direct de pe dealuri imagini cu mieii care sunt pregătiţi pentru a fi executaţi. Suntem în perioada în care preoţii au lăsat slujba în schimbul apariţiilor TV pentru a ne explica, pentru a ne ilumina, şi de fiecare dată aceste discuţii sunt inepuizabile.
Număratu’ ouălor, cozile interminabile, ambuteiajele, frenezia şi disperarea, mărirea volumului de producţie, goana după mai bun, mai ieftin a devenit un adevărat ritual care prezice ceea ce în general am aşteptat cu toţii. In timp ce cetăţeanu’ înfruntă poporu chinez de pe străzi, politicianu’ se dă mare rob în faţa lui Dumnezeu. E clar- suntem pe ultima sută de metri.
Culorile verde, violet, albastru au subminat demult mitul ouălor roşii. Mielul, care este plimbat pe la TV şi invocat în mod repetitiv de către creştini, se dovedeşte la iarbă verde a fi un mare porc pe grătar, unde stă să se scurgă a untură. In încercarea disperată a reporterilor de a ne explica cum şi în ce condiţii se rumeneşte pasca, combinatul de panificaţie îsi măreşte volumul producţiei cu până la 20 %. Suntem un popor superstiţios, nici pe departe credincios!
Pe sistemu’ ‘’ grămada cere vârf ’’ familiile organizează reuniuni de paradă, şi doar de sărbători, se adună în jurul mesei unde fără ezitare ştim cu toţii că au pregătit-o aşa cum se cuvine- cu de toate ! E sărbătoarea maţului gros, nici pe departe a sufletului… Acum că suntem gata să dăm startul perversiunilor gastronomice, nu ne rămâne decât să selectăm cea mai rumenă pască şi cele mai încondeiate ouă şi să mergem pentru a le sfinţi, ( că doar stiu toţi moldovenii că şi Dumnezeu iubeşte frumosul ), unde între timp ne şi umplem de lumină, care, în mintea moldovanului este aducătoare de noroc şi bunăstare.
Sunt oameni… tot felul de oameni…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu