Perversiuni la coadă în vestul sălbatic

Dacă vrei să îţi baţi joc de mine, pune-mă la o coadă şi ai rezolvat cazu’. Pentru mine cozile sunt cu siguranţă un stimul direct al violenţei. Tocmai atunci când mă simt bine încadrat într-o coadă la ghişeu, sau oriunde în altă parte unde e o coadă, dintr-o dată mi se ridică pulsu’ 380 şi devin un pericol atât pentru mine cât şi  pentru cei din jur. Chiar şi aşa, din motive pe care nici acum nu mi le pot explica am ajuns să înfrunt o coadă adevarată cu all inclusive:  aer închis, mirosuri, lume care ţipă, ţaţe proaste, îmbrânceli şi alte contacte. Nu ştiu cum dracu’ pentru că până acum subconştientul m-a ţinut departe de aceste funcţionale.

De ce dracu cineva ar vrea să se atingă măcar de cineva? Eu urăsc contactul fizic cu oamenii străini mie în general, însă când aceştia sunt din altă speţă şi cu totul diferiţi de arealul meu de răspândire cel puţin din ale mele considerente, cumva instinctul de conservarea intactă a propriei mele fiinţe acţionează nestingherit neţinând cont de posibilele consecinţe, astfel încât dincolo de circumstanţe, proovoacă nişte reacţii nepromovatoare de celebri  ‘’cei 7 ani de acasă’’ .

Pe lânga faptul că a trebuit să ţin piept nespălatelor transpirate care s-au tot lipit la propriu de mine pe tot parcursul preludiului a ceea ce urma să fac şi am fost aproape sechestrat între acestea, lipsite de bun simţ, cultură şi orice altceva, exalând ce e mai scârbos din ele, am fost la un pas de a-mi satisface fantezia provocată spontan de atitudinea  funcţionarei de la ghiseu şi anume să îi rup gâtul cu dinţii şi să aştept linistit miliţienii. Era o doamnă extrem de corpolentă şi nespălată care în capul ei, sigur se credea de neînlocuit.

De obicei nu prea reacţionez la provocările acestor morse obeze care exercită o funcţie publică din simplu motiv că îmi provoacă scârbă, însă acum nu am mai rezistat şi am procedat cum de altfel se impunea: am nominalizat şi am făcut recurs la diferite combinaţii şi scheme prin care e posibil ca doamna chiar dacă şi-a revenit din şoc, sigur încă nu a ‘’digerat’’  toate cele spuse astfel încât să perceapă, unele din expresiile pe care i le-am adresat. Eu mi-am propus ca în această viaţă să nu mai ajung niciodată într-o astfel de situaţie indiferent de necesităţi, deoarece e posibil să cedez nervos şi să fac cam 10 ani pân’ acasă.

Sunt oameni… tot felul de oameni….