Credinţă S.A. fac politică .com

Sunt câteva lucruri care nu pot fi abordate cu multă lejeritate pentru că ele ţin de intimitate. Unu din ele este subiectul pe teme religioase. In pricipiu bunul simţ te împiedică să vorbeşti despre credinţă. Eu nu am nici un fel de inhibiţie în a vorbi despre religie în general. Probabil sunt prea nesimţit sau e posibil să fiu prea echilibrat, însă în condiţiile în care aceşti ‘’preasfinţi’’ fac politică, déjà mă simt şi responsabil, din motiv că nu am reacţionat atunci când ‘’preasfinţii’’ şi-au declinat competenţa.

Cum biserica este separată de stat şi e firesc, protestele feţelor bisericeşti contra statului sunt abjecte şi destul de ridicole, ba mai mult sunt penale, din simplu motiv că biserica nu este în drept să intervină în politica statului, şi asta cunoaştem cu toţii de la cruciade încoace. Astfel, toţi aceşti purtători de anteriu sunt ridiculizaţi pe bună dreptate de către oficiali. Imaginile cu preoţii ieşiţi la protest împotriva statului ar fi trebuit să provoace repugnă întregii societăţi, însă poporul moldovenesc fiind într-o stare de amorţire şi deseori fără un punct de vedere concret, este harţuit în mod repetitiv de ‘’slujitorii Domnului’’. La noi biserica mizează pe susţinerea populaţiei, care aici în Moldova, ei sunt doar superstiţioşi şi atât, neavând careva legături cu firescul credinţei.

Chiar şi în această situaţie, ceea ce m-a scârbit pe mine cetăţean a fost comisia creată de sinodul bisericii (CSPSM) Comisia Sinodală pentru Probleme Sociale şi Morale. Cu alte cuvinte sinodul bisericesc a creat un partid politic neînregistrat care se va ocupa de problemele statului. Mulţi cetăţeni de mici îndoctrinaţi cu frică faţă de Dumnezeu, cataloghează acest demers al ‘’preafericiţilor’’ ca pe unul necesar şi firesc, pe când acesta este unul abject din foarte multe puncte de vedere. Aici s-a ajuns din păcate şi nu întâmplător, pentru că într-un stat de drept unde fiecare cetăţean de fapt se descurcă pe cont propriu, el fiind un plătitor de taxe fidel. Scopul reuşitei scuză orice miljoace, chiar şi pe alea sfinte.

Desigur că aceşti înaltpreasfinţi sunt doar nişte executanţi de acatiste politizate şi supra remunerate, însă toate astea până la urmă e spre binele poporului că doar preafericiţii sunt înţelepţii supremi, dacă dincolo de toate, trecem de serviciile lor de stânga prestate pentru un partid politic.

Sunt oameni… tot felul de oameni…