In Moldova se poate trăi
destul de confortabil. Cunosc câţiva
oameni fericiţi care
merg la serviciu în
office-uri luxoase, îşi
fac cumpărăturile în magazine de fiţe unde-şi umplu coşul până la refuz, iar piaţa au văzut-o
doar la TV într-o
fracţiune de secundă, zapând isteric în căutarea postului Discovery. Nu se uită la ‘’ştiri pentru cretini’’ cum
le place să le
clasifice. Deci nu au văzut
imagini cu morţi şi interviuri fără noimă.
Nu citesc ziare. Noutăţile
şi le iau de pe net
sub formă de
statusuri ale prietenilor care semnalează
ambuteiaje pe străzi,
înghesuială la Mall şi
vreme bună de mers
pe malul lacului. Acasă
trăiesc în realitatea serialelor
străine. Cunosc toate
dedesupturile politicii House of Cards,
iar clipele geniale le trăiesc
alături de Dr. House. Tot anul, aşteaptă concediul să meargă la părinţi iar în ultima săptămână îşi încarc
bateriile pentru încă un an de muncă, pe malul mării, departe de posibilitatea
de a întâlni concetăţeni pentru care pachetul
all inclusive se rezumă la meniul bogat şi divers . Se simt bine în lumea lor care le
permite izolarea de marile mizerii ale acestei ţări.
La alegeri nu participă.
S-au lăsat de acest
‘’sport’’ din perioada când
comuniştii sărbătoreau al 2-lea mandat. Au renunţat şi sunt puţin spre deloc dezamăgiţi de clasa politică. Au înţeles în timp util că în perioada vieţii
lor schimbări majore
nu o să existe. Şi asta i-a ajutat mult, încât şi-au
creat propriul lor sistem în
care statul mai puţin
este implicat. ‘’Reforma’’ individuală
şi-au facut-o
singuri şi ideea de
a se adapta voinţei
majorităţii a fost
exclusă din start.
Nu poţi să faci o revoluţie cu ei pentru binele
poporului dar nici de dansul pinguinului
nu au auzit vreodată.
Iar interesele lor nu se intersectează
cu ale majorităţii şi asta e o cauză a stării lor de bine.
Sigur, probleme au şi
ei: bateria tabletei care de-al dracu’ se descarcă
mai rapid decât şi-ar dori, cozile formate
la unele ghişee,
stresul cumpărăturilor, înjurăturile pe care le aud
copiii în stradă, iar ridicând puţin miza, probleme cu
banca, cu taxele exagerate nejustificate, lipsa autostrăzii care îi
obligă să-şi petreacă
la volan o bună parte
din timp şi
multitudinea de sărbători, care, le dă planurile peste cap ori
de câte ori acestea
sunt marcate cu program de lucru cu orar special. Insă, spre deosebire de majoritatea cetăţenilor care trăiesc zilnic la limita
atacului cerebral şi
a căderei nervoase,
aceşti oameni îşi consumă violenţa acumulată pe parcursul zilei, în sala de forţă sau în sângeroase înfruntări din World of Warcraft. Îi doare în cot de Republica
Moldova, cum de altfel şi
Moldovei îi este
indeferent de existenţa
lor. Sunt conştienţi că nu fac parte din această societate moldovenească şi simt asta pe bune. Pentru ei, Moldova e
doar o ţară în care îşi
au domiciliu şi
locul în care, într-un moment de slăbiciune, au decis să rămână.
